Ce înseamnă mire

Cuvânt: Mire

Definiție

1. Mire (substantiv): Persoana de sex masculin care se căsătorește, în special în ziua nunții. Se referă la bărbatul care este parte a ceremoniei de căsătorie, având un rol central alături de mireasă.

2. Mire (substantiv): În unele contexte (mai puțin folosite), poate desemna o stare de visare sau o iluzie.

Utilizare

• “Mirele a purtat un costum elegant în ziua nunții.”
• “În tradițiile vechi, mirele primea cadouri de la familia miresei.”

Etimologie

Cuvântul „mire” provine din limba română veche, având rădăcini în cuvinte similare din limbi slave, în special din „mirъ” (slavă veche), care înseamnă “lumină” sau “frumusețe”. Acesta este asociat cu ideea de a celebra un moment important în viață.

Pronunție

Se pronunță [mi-re].

Sinonime

• Soț (în contextul căsătoriei)
• Mireș (folosit în unele regiuni sau dialecte)

Antonime

• Mireasă (femeia care se căsătorește)
• Singur (în sensul de neafiliat sau nu căsătorit)

Această informație detaliază conceptul de „mire” dintr-o perspectivă diversificată, oferind apropieri lingvistice și culturale.

1. The bride and groom were anxious for their wedding day to arrive.
   Mirele și mireasa erau nerăbdători ca ziua nunții să vină.

2. The groom looked dashing in his tailored suit.
   Mirele arăta superb în costumul său făcut pe comandă.

3. Everyone congratulated the groom after the ceremony.
   Toți l-au felicitat pe mire după ceremonie.

4. The groom wrote a heartfelt speech for his bride.
   Mirele a scris un discurs plin de dragoste pentru mireasa sa.

5. The couple danced their first dance as husband and wife, with the groom smiling widely.
   Cuplul a dansat primul lor dans ca soț și soție, iar mirele zâmbea larg.

Îmbunătățește-ți engleza cu videoclipuri YouTube. Tombik.com